statornicit definitie

credit rapid online ifn

statornicí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 să statorniceáscă verb tranzitivstatornici

STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic. verb tranzitivstatornici

credit rapid online ifn

statornicésc v. tr.(d. statornic). Fac statornic, stabilesc, hotărăsc: cum s’a statornicit, așa să rămîĭe ! – Fals statoresc, fabricat de Ardeleni ca să înlăture sufixu slav -nic. verb tranzitivstatornicesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistatornicit

statornicit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular statornicit statornicitul statornici statornicita
plural statorniciți statorniciții statornicite statornicitele
genitiv-dativ singular statornicit statornicitului statornicite statornicitei
plural statorniciți statorniciților statornicite statornicitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z