statornic definitie

credit rapid online ifn

statórnic adj. m., pl. statórnici; f. statórnică, pl. statórnice adjectivstatornic

statornic a 1. care rămâne în aceeaș stare: staționar, stabil; 2. fig. care nu se schimbă permanent. [Din vechiu-rom. stătoriu = lat. statorem]. adjectivstatornic

credit rapid online ifn

statórnic, -ă adj. (d. stat, stătător, ca datornic d. dat, dătător). Constant, care nu se schimbă ușor: om, caracter statornic. Stabil: populațiune statornică. adjectivstatornic

STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat3 (după datornic etc.). adjectivstatornic

statornicì v. a stabili, a regula, a fixa. adjectivstatornicì

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistatornic

statornic  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular statornic statornicul statornică statornica
plural statornici statornicii statornice statornicele
genitiv-dativ singular statornic statornicului statornice statornicei
plural statornici statornicilor statornice statornicelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z