reduceri si promotii 2018
Definitie stangă - ce inseamna stangă - Dex Online

stangă definitie

STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă. (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. ◊ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”. adjectiv stâng

a face (ceva) la stânga expr. (iron.) a fura (ceva). adjectiv aface

stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk.Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare). adjectiv stîng

stâng adj. m., f. stấngă; pl. m. și f. stângi adjectiv stâng

stâng a. opus lui drept: brațul stâng. ║ stânga f. mâna stângă, partea stângă: apucă la stânga. [Cf. it. (MANO) STANCA: lit. mâna cea obosită, cea leneșă (în opozițiune cu mâna dreaptă, considerată ca activă și harnică): de mâna stângă se leagă idei nefavorabile; v. sinistru, stângaciu, șuiu]. adjectiv stâng

1) stîng, -ă adj. (lat. *stancus, de unde și it. stanco, ostenit). Care e așezat spre acea parte a trupuluĭ în care se simt bătăile inimiĭ: mîna stîngă, ochĭu stîng. Care corespunde cu această parte a trupuluĭ îndreptat cu fața în ainte: partea stîngă a caseĭ (considerînd fața caseĭ ca fața omuluĭ), a rîuluĭ (considerînd ca față direcțiunea în care curge). S. f. Mîna stingă, partea stîngă: a scrie cu stînga; a locui, a o porni la stînga; a locui în stînga. adjectiv stîng

STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat): a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1); b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. ♦ (Substantivat, f. art.) Grupare politică socialistă. ◊ Loc. adj. De stânga = (despre grupări politice, persoane) partizan, adept al unei politici socialiste. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”. adjectiv stâng

a păși cu stângul expr. a începe prost / neinspirat, a lua un start slab adjectiv apășicustângul

a călca cu stângul expr. a începe prost o acțiune. adjectiv acălcacustângul

a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180º. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc. adjectiv afacestângamprejur

a da cu stângu-n dreptul expr. a fi neîndemânatic. adjectiv adacustângundreptul

relații de mâna stângă expr. legături nepermise / puțin onorabile. adjectiv relațiidemânastângă

ștangă, ștăngi s. f. (intl.) 1. minciună. 2. relație. substantiv feminin ștangă

ștángă f., pl. ștăngĭ (germ. stange. V. steag). Est. Drug, prăjină de fer [!] (ca cea de deasupra vagonuluĭ de tranvaĭ [!]). substantiv feminin ștangă

ștángă (pop.) s. f., g.-d. art. ștắngii; pl. ștăngi substantiv feminin ștangă

ȘTÁNGĂ, ștăngi, s. f. (Pop.) Bară de fier; drug, rangă. – Din germ. Stange. substantiv feminin ștangă

a băga o ștangă (cuiva) expr. (intl.) 1. a influența (pe cineva) în luarea unei decizii. 2. a vorbi de rău (pe cineva). substantiv feminin abăgaoștangă

stángă (-ắngi), s. f. – Bară de fier. Germ. Stange (Iordan, Dift., 87). temporar stangă

!de-a stấnga loc. adv., loc. prep. temporar deastânga

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stangă

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z