reduceri si promotii 2018
Definitie stanțare - ce inseamna stanțare - Dex Online

stanțare definitie

STANȚÁRE s.f. v. ștanțare. substantiv feminin stanțare

STANȚÁRE s. f. v. ștanțare. substantiv feminin stanțare

ȘTANȚÁRE s.f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei. [Var. stanțare s.f. / < ștanța]. substantiv feminin ștanțare

ștanțáre s. f., g.-d. art. ștanțắrii; pl. ștanțắri substantiv feminin ștanțare

ȘTANȚÁRE, ștanțări, s. f. Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei; ștănțuire. [Var.: stanțáre s. f.] – V. ștanța. substantiv feminin ștanțare

STANȚÁ vb. I. v. ștanța. verb tranzitiv stanța

STANȚÁ vb. I v. ștanța. verb tranzitiv stanța

ȘTANȚÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen]. verb tranzitiv ștanța

ȘTANȚÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen) verb tranzitiv ștanța

ștanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștanțeáză verb tranzitiv ștanța

ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] - Din germ. stanzen. verb tranzitiv ștanța

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stanțare

stanțare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stanțare stanțarea
plural stanțări stanțările
genitiv-dativ singular stanțări stanțării
plural stanțări stanțărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z