reduceri si promotii 2018
Definitie stanța - ce inseamna stanța - Dex Online

stanța definitie

STÁNȚĂ2 s. f. v. ștanță. substantiv feminin stanță

STÁNȚĂ1 s.f. v. ștanță. substantiv feminin stanță

stánță s. f., g.-d. art. stánței; pl. stánțe substantiv feminin stanță

STÁNȚĂ1, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofă definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza. substantiv feminin stanță

STÁNȚĂ2 s.f. Strofă alcătuită dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ♦ (la pl.) Poezie scrisă în strofele descrise mai sus. [Cf. fr. stance, it. stanza]. substantiv feminin stanță

STÁNȚĂ s. f. strofă dintr-un număr determinat de versuri, care are un înțeles complet. ◊ (pl.) poezie scrisă în astfel de strofe; (p. ext.) poezie. (< fr. stance, it. stanza) substantiv feminin stanță

stanță f. strofă (în elegie), octavă. substantiv feminin stanță

*stanță f., pl. e (fr. stance, d. it. stanza, cameră, locuință, stolă, d. stare, a sta. V. di-, in, pre-, re- și substanță). Strofă. substantiv feminin stanță

STÁNȚĂ2 s. f. v. ștanță. substantiv feminin stanță

ȘTÁNȚĂ s. f. unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, pentru ștanțarea pieselor. (< germ. Stanze) substantiv feminin ștanță

ștánță (unealtă) s. f., g.-d. art. ștánței; pl. ștánțe substantiv feminin ștanță

STÁNȚĂ1, stanțe, s. f. Strofă cu înțeles deplin, alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate ritmică. ♦ (La pl.) Poezie scrisă cu tipul de strofa definit mai sus; p. gener. poezie. – Din fr. stance, it. stanza. substantiv feminin stanță

ȘTÁNȚĂ s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se folosește pentru ștanțarea pieselor. [Var. stanță s.f. / < germ. Stanze]. substantiv feminin ștanță

ȘTÁNȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stánță s. f.] – Din germ. Stanze. substantiv feminin ștanță

STANȚÁ vb. I. v. ștanța. verb tranzitiv stanța

STANȚÁ vb. I v. ștanța. verb tranzitiv stanța

ȘTANȚÁ vb. I. tr. 1. A tăia simultan întregul contur al unei piese prin forfecare cu ajutorul unei ștanțe. 2. A imprima o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ♦ (Cinem.) A imprima mecanic subtitlurile pe filme. [Var. stanța vb. I. / < germ. stanzen]. verb tranzitiv ștanța

ȘTANȚÁ vb. tr. 1. a tăia simultan întregul contur al unei piese cu ajutorul unei ștanțe. 2. a imprima prin presiune o marcă sau o cifră pe suprafața unei piese. ◊ (cinem.) a imprima mecanic subtitlurile pe filme. (< germ. stanzen) verb tranzitiv ștanța

ștanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ștanțeáză verb tranzitiv ștanța

ȘTANȚÁ, ștanțez, vb. I. Tranz. 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice, în curs de prelucrare, cu ajutorul unei ștanțe (1); a ștănțui. 2. A grava prin presiune un model, o cifră etc. cu ajutorul unei ștanțe (2). [Var.: stanțá vb. I] - Din germ. stanzen. verb tranzitiv ștanța

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului stanța

stanța   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stanța stanțare stanțat stanțând singular plural
stanțând stanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stanțez (să) stanțez stanțam stanțai stanțasem
a II-a (tu) stanțezi (să) stanțezi stanțai stanțași stanțaseși
a III-a (el, ea) stanțea (să) stanțai stanța stanță stanțase
plural I (noi) stanțăm (să) stanțăm stanțam stanțarăm stanțaserăm
a II-a (voi) stanțați (să) stanțați stanțați stanțarăți stanțaserăți
a III-a (ei, ele) stanțea (să) stanțeze stanțau stanța stanțaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z