stambol definitie

STAMBÓL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în țările românești în sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”. substantiv masculinstambol

stamból s. m., pl. stambóli substantiv masculinstambol

STAMBÓL, stamboli, s. m. Monedă de aur turcească, care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII. – Din tc. Istambol „Constantinopol”. substantiv masculinstambol

stamboálă f., pl. e (turc. istambol-kilé, chilă de Stambul; bg. stamboliĭa, sac de ovăs). Est. Baniță. – Și stambol, n., pl. oale = 12 ocale. substantiv masculinstamboală

stambolíŭ m. (turc. istambollu, stambollu, adică „de Stambul”. V. stamboală). Vechĭ. Galben turcesc, numit și turaliŭ (Valora 9 leĭ [cel egiptenesc chear 8 și 7]. Iorga. Negoț. 125 și 224). – Și stamból, pl. lĭ. substantiv masculinstamboliŭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistambol

stambol  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stambol stambolul
plural stamboli stambolii
genitiv-dativ singular stambol stambolului
plural stamboli stambolilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z