reduceri si promotii 2018
Definitie stafetă - ce inseamna stafetă - Dex Online

stafetă definitie

ȘTAFÉTĂ s.f. Probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.), care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ♦ Obiectul însuși. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta]. substantiv feminin ștafetă

ȘTAFÉTĂ s. f. 1. (în trecut) curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente. 2. probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.) care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ◊ sportivul care ia parte. ◊ obiectul însuși. (< it. staffetta, germ. Stafette) substantiv feminin ștafetă

ștafétă, -etár, V. st-. substantiv feminin ștafetă

ștafétă s. f., g.-d. art. ștafétei; pl. ștaféte substantiv feminin ștafetă

ștafétă (-te), s. f.1. Trimis, mesager. – 2. Mesaj, scrisoare. – 3. (Fam.) Bîrfitor, clevetitor. – Var. stafetă. It. staffetta, parțial prin intermediul germ. Stafette, pol. sztafeta (Tiktin; Iordan, Dift., 100; cf. Roesler 576). – Der. ștafetar, s. m. (rar, mesager). substantiv feminin ștafetă

ștafetă (stafetă) f. curier special. [Nemț. STAFFETTE]. substantiv feminin ștafetă

*stafétă1 f., pl. e (fr. estafeite, d. it. staffetta, dim. d. staffa [de orig. germ.], scară de șa, adică „curier călare”. D. fr. vine germ. stafette). Curier (călare). Fam. Iron. Veste dusă de la unu la altu din obișnuința de a bîrfi: baba a și sosit cu ștafeta. – Pop. ștafetă (după germ.). substantiv feminin stafetă

ȘTAFÉTĂ, ștafete, s. f. 1. (înv.) Curier special care ducea scrisori sau mesaje urgente; ștafetar. 2. Scrisoare, mesaj urgent dus de un curier special; p. ext. veste, știre. ◊ Expr. Fam. A umbla cu ștafeta sau a duce ștafeta = a purta vorba, a bârfi, a cleveti. 3. Concurs sportiv la alergări, schi, înot etc., care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare, fracționată în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația marcării schimbului de ștafetă (obiect portabil, semnal vizual sau auditiv). ♦ Obiect convențional care se transmite succesiv într-o astfel de competiție. ♦ Sportiv care participă la o ștafetă (3). – Din it. staffetta, germ. Stafette. substantiv feminin ștafetă

a duce poșta / ștafeta expr. 1. a bârfi. 2. a se ține de intrigi. substantiv feminin aducepoșta

a umbla cu ștafeta expr. a purta vorba, a bârfi, a cleveti. substantiv feminin aumblacuștafeta

ștafetă (stafetă) f. curier special. [Nemț. STAFFETTE]. temporar ștafetă

*stafétă1 f., pl. e (fr. estafeite, d. it. staffetta, dim. d. staffa [de orig. germ.], scară de șa, adică „curier călare”. D. fr. vine germ. stafette). Curier (călare). Fam. Iron. Veste dusă de la unu la altu din obișnuința de a bîrfi: baba a și sosit cu ștafeta. – Pop. ștafetă (după germ.). temporar stafetă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stafetă

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z