stabilitate definitie

STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. ♦ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. ♦ Situație sigură, fermă. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis. substantiv femininstabilitate

STABILITÁTE s.f. 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială când este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité]. substantiv femininstabilitate

STABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi stabil; echilibru, statornicie; fixitate. 2. proprietate a unui corp de a-și menține starea sau de a reveni la starea inițială când este deplasat din această stare. (< fr. stabilité, lat. stabilitas) substantiv femininstabilitate

stabilitáte s. f., g.-d. art. stabilitắții substantiv femininstabilitate

stabilitate f. însușirea celor stabile: stabilitatea unei clădiri; fig. stabilitatea unui guvern. substantiv femininstabilitate

*stabilitáte f. (lat. stabilitas, -átis). Calitatea de a fi stabil: stabilitatea unuĭ zid, (fig.) a uneĭ prieteniĭ. substantiv femininstabilitate

STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. ♦ Spec. (Fiz.) Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială. ♦ Situație sigură, fermă. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis. substantiv femininstabilitate