stabilit definitie

STABILÍT, -Ă, stabiliți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat, fixat. 2. Care s-a statornicit într-un anumit loc. – V. stabili. adjectivstabilit

STABILÍT s.n. Material în formă de plăci confecționate prin presare, care se folosește pentru izolări termice și fonice sau pentru construirea de pereți despărțitori. [Nume comercial]. adjectivstabilit

STABILÍT, -Ă, stabiliți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat, fixat. 2. Care s-a statornicit într-un anumit loc.V. stabili. adjectivstabilit

STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire]. verb tranzitivstabili

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire) verb tranzitivstabili

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. verb tranzitivstabili

stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris. verb tranzitivstabilì

stabilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 să stabileáscă verb tranzitivstabili

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. verb tranzitivstabili

stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără. verb tranzitivstabilesc

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor. verb tranzitivrămânecumamstabilit

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistabilit

stabilit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stabilit stabilitul stabili stabilita
plural stabiliți stabiliții stabilite stabilitele
genitiv-dativ singular stabilit stabilitului stabilite stabilitei
plural stabiliți stabiliților stabilite stabilitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z