reduceri si promotii 2018
Definitie stabilire - ce inseamna stabilire - Dex Online

stabilire definitie

STABILÍRE s. f. Acțiunea de a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; așezare, instalare. – V. stabili. substantiv feminin stabilire

stabilíre s. f., g.-d. art. stabilírii substantiv feminin stabilire

STABILÍRE s. f. Acțiunea de a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; așezare, instalare. – V. stabili. substantiv feminin stabilire

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. verb tranzitiv stabili

STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire]. verb tranzitiv stabili

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire) verb tranzitiv stabili

stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris. verb tranzitiv stabilì

stabilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 să stabileáscă verb tranzitiv stabili

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. verb tranzitiv stabili

stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără. verb tranzitiv stabilesc

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor. verb tranzitiv rămânecumamstabilit

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stabilire

stabilire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stabilire stabilirea
plural stabiliri stabilirile
genitiv-dativ singular stabiliri stabilirii
plural stabiliri stabilirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z