stabiliment definitie

credit rapid online ifn

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento. substantiv neutrustabiliment

STABILIMÉNT s.n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție; (p. ext.) local în care funcționează o instituție. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento]. substantiv neutrustabiliment

credit rapid online ifn

STABILIMÉNT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó) substantiv neutrustabiliment

stabiliment, stabilimente s. n. (eufem.) bordel, casă de toleranță substantiv neutrustabiliment

stabilimént (rar) s. n., pl. stabiliménte substantiv neutrustabiliment

stabiliment m. așezământ, ceea ce se înființează pentru utilitate publică, pentru exercițiul sau exploatarea unei industrii: stabiliment de comerț, de instrucțiune. substantiv neutrustabiliment

*stabilimént n., pl. e (lat. stabilimentum, sprijin; fr. établissement). Așezămînt, fundațiune publică, comercială saŭ industrială (o școală, o fabrică). Colonie maĭ mică: Stabilimentele franceze din India. substantiv neutrustabiliment

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Rar) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimente. substantiv neutrustabiliment

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistabiliment

stabiliment  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stabiliment stabilimentul
plural stabilimenturi stabilimentele
genitiv-dativ singular stabiliment stabilimentului
plural stabilimente stabilimenturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z