stabiliment definitie

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento. substantiv neutru stabiliment

STABILIMÉNT s.n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție; (p. ext.) local în care funcționează o instituție. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento]. substantiv neutru stabiliment

STABILIMÉNT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó) substantiv neutru stabiliment

stabiliment, stabilimente s. n. (eufem.) bordel, casă de toleranță substantiv neutru stabiliment

stabilimént (rar) s. n., pl. stabiliménte substantiv neutru stabiliment

stabiliment m. așezământ, ceea ce se înființează pentru utilitate publică, pentru exercițiul sau exploatarea unei industrii: stabiliment de comerț, de instrucțiune. substantiv neutru stabiliment

*stabilimént n., pl. e (lat. stabilimentum, sprijin; fr. établissement). Așezămînt, fundațiune publică, comercială saŭ industrială (o școală, o fabrică). Colonie maĭ mică: Stabilimentele franceze din India. substantiv neutru stabiliment

STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Rar) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimente. substantiv neutru stabiliment