reduceri si promotii 2018
Definitie stabili - ce inseamna stabili - Dex Online

stabili definitie

stabíl adj. m., pl. stabíli; f. stabílă, pl. stabíle adjectiv stabil

stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil. adjectiv stabil

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis. adjectiv stabil

STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. adjectiv stabil

STABÍL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile) adjectiv stabil

*stábil, -ă adj. (lat. stábilis, d. stare, a sta în picioare). Bine așezat (înțepenit, fundat): casă stabilă. Mec. Echilibru stabil, starea unuĭ corp care, dacă e clătinat, pin simplu efect al greutățiĭ luĭ, îșĭ reĭa prima pozițiune. Fig. Statornic, durabil: pace stabilă. S. f. Motor (vapor) stabil. Adv. În mod stabil. – Fals stabíl (maĭ ales că fr. e stable !). adjectiv stabil

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc.Din lat. stabilis. adjectiv stabil

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. verb tranzitiv stabili

STABILÍ vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire]. verb tranzitiv stabili

STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire) verb tranzitiv stabili

stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris. verb tranzitiv stabilì

stabilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilésc, imperf. 3 sg. stabileá; conj. prez. 3 să stabileáscă verb tranzitiv stabili

STABILÍ, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire. verb tranzitiv stabili

stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără. verb tranzitiv stabilesc

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor. verb tranzitiv rămânecumamstabilit

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului stabili

stabili   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stabili stabilire stabilit stabilind singular plural
stabilind stabiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stabilesc (să) stabilesc stabileam stabilii stabilisem
a II-a (tu) stabilești (să) stabilești stabileai stabiliși stabiliseși
a III-a (el, ea) stabilește (să) stabileai stabilea stabili stabilise
plural I (noi) stabilim (să) stabilim stabileam stabilirăm stabiliserăm
a II-a (voi) stabiliți (să) stabiliți stabileați stabilirăți stabiliserăți
a III-a (ei, ele) stabilesc (să) stabilească stabileau stabili stabiliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z