reduceri si promotii 2018
Definitie stăvilire - ce inseamna stăvilire - Dex Online

stăvilire definitie

stăvilíre s. f., g.-d. art. stăvilírii; pl. stăvilíri substantiv feminin stăvilire

STĂVILÍRE, stăviliri, s. f. Acțiunea de a stăvili și rezultatul ei; zăgăzuire; fig. împiedicare, oprire. – V. stăvili. substantiv feminin stăvilire

stăvilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 să stăvileáscă verb tranzitiv stăvili

stăvilì v. 1. a pune o stavilă; 2. fig. a opri în loc: să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC. verb tranzitiv stăvilì

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. verb tranzitiv stăvili

stăvilésc v. tr. (d. stavilă). Opresc printr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele. verb tranzitiv stăvilesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stăvilire

stăvilire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stăvilire stăvilirea
plural stăviliri stăvilirile
genitiv-dativ singular stăviliri stăvilirii
plural stăviliri stăvilirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z