reduceri si promotii 2018
Definitie stăvili - ce inseamna stăvili - Dex Online

stăvili definitie

STÁVILĂ, stavile, s. f. Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaș cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ Îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦ P. gener. Piedică (materială), barieră. ◊ Loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦ Fig. Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [Pl. și: stávili] – Din sl. stavilo. substantiv feminin stavilă

STÁVILĂ, stavile, s. f. Construcție mobilă sau parte mobilă a unei construcții, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt fagaș cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ îngrămădire de bușteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (Ia cotitura unui râu) și care îi împiedică cursul. ♦ P. gener. Piedică (materială), barieră. ◊ Loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavilă gurii = a-și impune tăcere, a se reține de a spune ceva. ♦ Fig. Opoziție, împotrivire; greutate, dificultate. [Pl. și: stavili ] – Din sl. stavilo. substantiv feminin stavilă

stăvilí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăvilésc, imperf. 3 sg. stăvileá; conj. prez. 3 să stăvileáscă verb tranzitiv stăvili

stăvilì v. 1. a pune o stavilă; 2. fig. a opri în loc: să se grăbească a stăvili furtuna BĂLC. verb tranzitiv stăvilì

STĂVILÍ, stăvilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stăvilar; a zăgăzui. 2. Fig. A opri, a împiedica sau a face să înceteze ori să se atenueze ceva. – Din stavilă. verb tranzitiv stăvili

stăvilésc v. tr. (d. stavilă). Opresc printr’o stavilă: a stăvili apa, fig. relele. verb tranzitiv stăvilesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului stăvili

stăvili   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stăvili stăvilire stăvilit stăvilind singular plural
stăvilind stăviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stăvilesc (să) stăvilesc stăvileam stăvilii stăvilisem
a II-a (tu) stăvilești (să) stăvilești stăvileai stăviliși stăviliseși
a III-a (el, ea) stăvilește (să) stăvileai stăvilea stăvili stăvilise
plural I (noi) stăvilim (să) stăvilim stăvileam stăvilirăm stăviliserăm
a II-a (voi) stăviliți (să) stăviliți stăvileați stăvilirăți stăviliserăți
a III-a (ei, ele) stăvilesc (să) stăvilească stăvileau stăvili stăviliseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z