stăvilar definitie

stăvilár s. n., pl. stăviláre substantiv neutrustăvilar

stăvilar n. 1. lemn cu patru stâlpi pentru o stavilă de ape; 2. fig. obstacol. substantiv neutrustăvilar

stăvilár n., pl. e (d. stavilă). Stavilă, zăgaz (lemn, lemnărie saŭ zidărie pusă cursuluĭ apeĭ). substantiv neutrustăvilar

STĂVILÁR, stăvilare, s. n. 1. Construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust. 2. Fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului (1), acționate manual sau mecanic; stavilă. 3. întăritură de protecție în apropierea unui pod. 4. Fig. (Rar) Obstacol, piedică; împotrivire. – Stavilă + suf. -ar. substantiv neutrustăvilar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluistăvilar

stăvilar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stăvilar stăvilarul
plural stăvilare stăvilarele
genitiv-dativ singular stăvilar stăvilarului
plural stăvilare stăvilarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z