reduceri si promotii 2018
Definitie stătătoare - ce inseamna stătătoare - Dex Online

stătătoare definitie

stătătór adj. m., pl. stătătóri; f. sg. și pl. stătătoáre adjectiv stătător

stătătór, -oáre adj. (d. stat, a sta, ca dătător d. dat). Care nu curge, stagnant: ape stătătoare. Fig. Vechĭ. Permanent, trainic: binele e gingaș și nu în multă vreme stătător (Cost. 1, 290). V. nestătator. adjectiv stătător

STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (înv.; despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (în loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător. adjectiv stătător

de síne stătătór loc. adj. m., pl. de síne stătătóri; f. sg. și pl. de síne stătătoáre adjectiv desinestătător

STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1. Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2. (înv.; despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (în loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător. substantiv feminin stătător

stătătoáre s. f., pl. stătători substantiv feminin stătătoare

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stătătoare

stătătoare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stătătoare stătătoarea
plural stătători stătătorile
genitiv-dativ singular stătători stătătorii
plural stătători stătătorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z