reduceri si promotii 2018
Definitie stărui - ce inseamna stărui - Dex Online

stărui definitie

stăruí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. stắrui, 3 stắruie, imperf. 3 sg. stăruiá; conj. prez. să stắruie verb stărui

stăruì v. 1. a sta cu răbdare pe un lucru: stăruind toată ziua la furcă OD. 2. a spune mereu și cu tărie; 3. a rămânea statornic [Pol. STAROWAC, a insista]. verb stăruì

stárui și -ĭésc, a -í v. intr. (bg. staraĭvse, rut rus. starátĭ-sĕa, a stărui). Insist, vorbesc pe lîngă cine-va p. reușita cuĭ-va: a stărui la minister pentru numirea unuĭ funcționar. Persist, muncesc cu răbdare: a stărui la muncă, în planurile tăle. Vechĭ. Tind: a stărui spre adevăr. verb starui

STĂRUÍ, stắrui, vb. IV. Intranz. 1. A ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista. 2. A rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverență la ceva. 3. A continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui. [Prez. ind. și: stăruiesc] – Din bg. staraija se. verb stărui

stăruí (stăruiésc, stăruít), vb.1. (Înv.) A se baza, a consista. – 2. A persevera, a continua. – 3. A permanentiza, a dura, a dăinui în aceleași condiții. – 4. (Înv.) A-și îndrepta privirea, a avea în vedere. – 5. A insista, a persista, a se încăpățîna. – 6. A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti. Pare formație cultă, pornind de la stare, pentru a obține cu ajutorul suf. nuanțele pe care limbile romanice le indică prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea), cf. dare și dărui, tîrg și tîrgui etc. Apare pentru prima oară la Cantemir. În evoluția sa semantică ar fi putut să se sprijine pe pol. staworać „a insista”, cf. ceh. starati „a insista” (Cihac, II, 363; Conev 98); dar această coincidență ar putea fi întîmplătoare. Der. stăruință, s. f. (permanență, persistență; insistență; perseverență; favoare, protecție); stăruitor, adj. (insistent). verb stărui

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului stărui

stărui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stărui stăruire stăruit stăruind singular plural
stăruind stăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stăruiesc (să) stărui stăruiam stăruii stăruisem
a II-a (tu) stărui (să) stăruiești stăruiai stăruiși stăruiseși
a III-a (el, ea) stăruie (să) stăruiai stăruia stărui stăruise
plural I (noi) stăruim (să) stăruim stăruiam stăruirăm stăruiserăm
a II-a (voi) stăruiți (să) stăruiți stăruiați stăruirăți stăruiserăți
a III-a (ei, ele) stăruiesc (să) stăruie stăruiau stărui stăruiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z