reduceri si promotii 2018
Definitie stăpânire - ce inseamna stăpânire - Dex Online

stăpânire definitie

stăpâníre s. f., g.-d. art. stăpânírii; pl. stăpâníri substantiv feminin stăpânire

stăpânire f. 1. dominațiune: Negru-Vodă întinzându-și stăpânirea BĂLC.; 2. guvern: porunca stăpânirii; 3. posesiune, proprietate: moșia a intrat sub stăpânirea lui. substantiv feminin stăpânire

stăpîníre f. Dominațiune: stăpînirea luĭ Mircea asupra Dobrogiĭ. Guvern: porunca stăpîniriĭ. Proprietate, posesiune: în (saŭ supt) stăpînirea mea, a lua în stăpînire. substantiv feminin stăpînire

STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni. substantiv feminin stăpânire

stăpâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 să stăpâneáscă verb tranzitiv stăpâni

stăpânì v. 1. a fi stăpân, a guverna: stăpânească țara în pace; 2. a domina: patima cel stăpânea; 3. fig. a înfrâna, a se reține: nu știe să se stăpânească. verb tranzitiv stăpânì

STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. 1. Tranz. A deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate; a poseda. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o țară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ține pe cineva sub influența sau sub stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân. verb tranzitiv stăpâni

stăpînésc v. intr. (d. stăpîn). Îs stăpîn: eŭ stăpînesc aicĭ. V. tr. Posed: să stăpînești sănătos casa pe care ți-aĭ făcut-o ! Fig. Domin, țin în puterea mea: furia îl stăpînea, vizitiu nu maĭ putu stăpîni caiĭ. V. refl. Mă dominez, mă abțin, mă rețin, mă înfrînez: nu se maĭ putu stăpîni și începu a-l mustra. verb tranzitiv stăpînesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului stăpânire

stăpânire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stăpânire stăpânirea
plural stăpâniri stăpânirile
genitiv-dativ singular stăpâniri stăpânirii
plural stăpâniri stăpânirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z