reduceri si promotii 2018
Definitie stăpâni - ce inseamna stăpâni - Dex Online

stăpâni definitie

stăpân m. 1. cel ce guvernă, cei ce comandă: el e stăpân aici; 2. posesor, proprietar: stăpânul casei, stăpânul moșiei; 3. cel ce are servitori, lucrători: a da de stăpân, a fi la stăpân; 4. fig. care se poate înfrâna: stăpân pe faptele sale. [Slav. STOPANŬ, domn]. substantiv masculin și feminin stăpân

stăpấn s. m., pl. stăpấni substantiv masculin și feminin stăpân

STĂPẤN, -Ă, stăpâni, -e, s. m. și f. 1. Persoană în a cărei proprietate se găsește un bun material, considerată în raport cu acesta; persoană în a cărei proprietate se găsea un sclav, considerată în raport cu acesta; proprietar. 2. Persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; spec. patron. ◊ Expr. A intra la stăpân = a se angaja slugă (la cineva). (A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi. 3. Persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suveran, domnitor. ◊ Expr. A fi stăpân pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). A fi stăpân pe sine = a avea tăria de a-și înfrâna pornirile și pasiunile; a nu-și pierde cumpătul, a se stăpâni. A fi stăpân pe soarta (sau pe viața etc.) sa = a dispune de sine, a-și făuri singur soarta. 4. Gazdă (în raport cu oaspeții ei). – Et. nec. Cf. sl. stopanŭ. substantiv masculin și feminin stăpân

stăpî́n m. (vsl. bg. stopanŭ, a. î.; alb. stopán, „baci, șefu ciobanilor”, cuv. de orig. nelămurită). Proprietar, posesor: stăpînu caseĭ, al moșiiĭ. Domn maĭ-mare, șef, guvernator, comandant: eu îs stăpîn în (saŭ peste) țara asta. Fig. Care se poate stăpîni (înfrîna): a fi stăpin pe faptele tale. A da la stăpîn, a da în serviciŭ ca slugă. A fi, a intra la stâpîn, a fi, a intra în serviciŭ. Cum e stăpînu, și sluga (saŭ așa și sluga), cum e Turcu și pistolu, cum îs ceĭ marĭ, așa și ceĭ micĭ. – Fem. stăpînă, pl. e: stăpîna caseĭ. V. balabustă. substantiv masculin și feminin stăpîn

STĂPẤN, -Ă, stăpâni, -e, s. m. și f. 1. Posesor al unui un bun. ♦ Spec. Proprietar de sclavi. 2. Persoană în serviciul căreia se găsește angajat cineva, considerată în raport cu acesta; spec. patron. ◊ Expr. A intra la stăpân = a se angaja slugă (la cineva). (A fi) fără stăpân = a) (a fi) liber, de capul său; (a acționa) după bunul-plac; b) (a fi) fără rost, fără căpătâi. 3. Persoană sub a cărei putere, autoritate, dominație se găsește cineva sau ceva, considerată în raport cu persoana sau cu lucrul respectiv; (în legătură cu țări, popoare etc.) suveran, domnitor. ◊ Expr. A fi stăpân pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare (grea). A fi stăpân pe sine = a avea tăria de a-și înfrâna pornirile și pasiunile; a nu-și pierde cumpătul, a se stăpâni. A fi stăpân pe soarta (sau pe viața etc.) sa = a dispune de sine, a-și făuri singur soarta. 4. Gazdă (în raport cu oaspeții ei). – Et. nec. Cf. sl. stopanŭ. substantiv masculin și feminin stăpân

stăpấnă s. f., g.-d. art. stăpấnei; pl. stăpấne substantiv masculin și feminin stăpână

stăpâní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 să stăpâneáscă verb tranzitiv stăpâni

stăpânì v. 1. a fi stăpân, a guverna: stăpânească țara în pace; 2. a domina: patima cel stăpânea; 3. fig. a înfrâna, a se reține: nu știe să se stăpânească. verb tranzitiv stăpânì

STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. 1. Tranz. A deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate; a poseda. 2. Tranz. A cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu. ◊ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect și curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o țară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ține pe cineva sub influența sau sub stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân. verb tranzitiv stăpâni

stăpînésc v. intr. (d. stăpîn). Îs stăpîn: eŭ stăpînesc aicĭ. V. tr. Posed: să stăpînești sănătos casa pe care ți-aĭ făcut-o ! Fig. Domin, țin în puterea mea: furia îl stăpînea, vizitiu nu maĭ putu stăpîni caiĭ. V. refl. Mă dominez, mă abțin, mă rețin, mă înfrînez: nu se maĭ putu stăpîni și începu a-l mustra. verb tranzitiv stăpînesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului stăpâni

stăpâni   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) stăpâni stăpânire stăpânit stăpânind singular plural
stăpânind stăpâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) stăpânesc (să) stăpânesc stăpâneam stăpânii stăpânisem
a II-a (tu) stăpânești (să) stăpânești stăpâneai stăpâniși stăpâniseși
a III-a (el, ea) stăpânește (să) stăpâneai stăpânea stăpâni stăpânise
plural I (noi) stăpânim (să) stăpânim stăpâneam stăpânirăm stăpâniserăm
a II-a (voi) stăpâniți (să) stăpâniți stăpâneați stăpânirăți stăpâniserăți
a III-a (ei, ele) stăpânesc (să) stăpânească stăpâneau stăpâni stăpâniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z