STÂRPICIÚNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. 1. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (Înv.) Sterilitate. – Stârpi + suf. -ciune. substantiv feminin stârpiciune
stârpiciúne (pop.) s. f., g.-d. art. stârpiciúnii; (ființe) pl. stârpiciúni substantiv feminin stârpiciune
sterpicĭúne f. (d. sterp). Defectu de a fi sterp, sterilitate. – Și stărp- (est) și stîrp-. substantiv feminin sterpicĭune
stîrpicĭúne, V. sterpicĭune. substantiv feminin stîrpicĭune
STÂRPICIÚNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. 1. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (înv.) Sterilitate. – Stârpi + suf. – ciune. substantiv feminin stârpiciune
sterpicĭúne f. (d. sterp). Defectu de a fi sterp, sterilitate. – Și stărp- (est) și stîrp-. substantiv feminin sterpicĭune
| stârpiciune | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | stârpiciune | stârpiciunea |
| plural | stârpiciuni | stârpiciunile | |
| genitiv-dativ | singular | stârpiciuni | stârpiciunii |
| plural | stârpiciuni | stârpiciunilor | |