SPRÂNCENÚȚĂ, sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] – Sprânceană + suf. -uță. substantiv femininsprâncenuță
SPRÂNCENÚȚĂ, sprâncenuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui sprânceană [Var.: sprincenúță s. f.] – Sprânceană + suf. -uță. substantiv femininsprâncenuță
sprâncenuță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sprâncenuță | sprâncenuța |
plural | sprâncenuțe | sprâncenuțele | |
genitiv-dativ | singular | sprâncenuțe | sprâncenuței |
plural | sprâncenuțe | sprâncenuțelor |