sprintare definitie

credit rapid online ifn

SPRINȚÁR, -Ă, sprințari, -e, adj. (Pop. și fam.) Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuș. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Ușuratic. – Et. nec. adjectivsprințar

sprințár (-ră), adj.1. (Înv.) Van, inutil. – 2. Volubil, zglobiu, nebunatic. – Var. înv. sprînțar. Origine necunoscută. Legătura cu sprinten (Tiktin; Scriban) pare incertă. Ar putea proveni din rădăcina expresivă piț-, cf. pănțăruș și alte der. care indică ideea de volubilitate. adjectivsprințar

credit rapid online ifn

sprințár adj. m., pl. sprințári; f. sprințáră, pl. sprințáre adjectivsprințar

sprințar a. Mold. 1. amăgitor: sprințar și înșelător este gândul omului CR.; 2. țanțoș, cochet: fata nu e sprințară. [Origină recunoscută]. adjectivsprințar

sprințár, -ă adj. (cp. cu sprinten). Est. Sturlubatic, zburdalnic: băĭat sprințar. Fig. Amăgitor, instabil: gînd sprințar. – În Ps. S. sprințar, deșert, zădarnic. adjectivsprințar

SPRINȚÁR, -Ă, sprințari, -e, adj. Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuș. ♦ Fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Ușuratic. – Et. nec. adjectivsprințar

SPRINTÁ, sprintéz, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter. substantiv femininsprinta

SPRINTÁ vb. I. intr. A-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. [< fr. sprinter]. substantiv femininsprinta

SPRINTÁ vb. I. intr. A-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. [< fr. sprinter]. verbsprinta

SPRINTÁ vb. intr. a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. (< fr. sprinter) verbsprinta

SPRINTÁ, sprintéz, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter. verbsprinta

sprintá (a ~) vb., ind. prez. 3 sprinteáză verbsprinta

SPRINTÁ, sprintez, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter. verbsprinta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisprintare

sprintare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sprintare sprintarea
plural sprintări sprintările
genitiv-dativ singular sprintări sprintării
plural sprintări sprintărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z