SPRINT, sprinturi, s. n. Mărire a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint. substantiv neutrusprint
SPRINT s.n. Mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultima fază a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. [< engl., fr. sprint]. substantiv neutrusprint
SPRINT s. n. mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultimă fază a parcursului). ◊ categorie de probe sportive pe distanță scurtă, prin viteză foarte mare. (< fr., engl. sprint) substantiv neutrusprint
sprint s. n., pl. sprínturi substantiv neutrusprint
SPRINT, sprinturi, s. n. Accelerare a vitezei de către un concurent (de obicei în ultima fază a parcursului) la unele întreceri sportive. ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. – Din fr., engl. sprint. substantiv neutrusprint
sprint substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sprint | sprintul |
plural | sprinturi | sprinturile | |
genitiv-dativ | singular | sprint | sprintului |
plural | sprinturi | sprinturilor |