SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor. adjectivsprijinitor
SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor. adjectivsprijinitor
sprijinitór adj. m., s. m., pl. sprijinitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoáre adjectivsprijinitor
sprijinitor adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sprijinitor | sprijinitorul | sprijinitoare | sprijinitoarea |
plural | sprijinitori | sprijinitorii | sprijinitoare | sprijinitoarele | |
genitiv-dativ | singular | sprijinitor | sprijinitorului | sprijinitoare | sprijinitoarei |
plural | sprijinitori | sprijinitorilor | sprijinitoare | sprijinitoarelor |