sprijin definitie
SPRÍJIN, sprijine, s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ♦ (Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ. substantiv neutrusprijin
spríjin s. n., pl. spríjine substantiv neutrusprijin
sprijin n. 1. suporț; 2. fig. protecțiune, ajutor. [Origină necunoscută]. substantiv neutrusprijin
1) sprijín n., pl. e și urĭ (d. sprijin 2). Lucru de care te sprijini: bastonu îmĭ era bun sprijin. Fig. Ajutor, protecțiune: acest prieten ĭ-a fost singuru sprijin. substantiv neutrusprijin
SPRIJÍN, sprijine, s. n. 1. Ceea ce servește să susțină, să sprijine (1), să prindă ceva (ca să nu cadă). 2. Fig. Ajutor, asistență, ocrotire. ♦ (Concr.) Susținător, ocrotitor, sprijinitor. – Din sl. sŭprenženŭ. substantiv neutrusprijin
sprijinì v. 1. a susține: Atlas sprijinia cerul pe umăr; 2. a se servi ca de un sprijin: se sprijini în coate 3. fig. a se ajuta: se sprijiniau unii pe alții. [V. sprijin]. substantiv neutrusprijinì
2) spríjin și (rar) -ésc, a -ĭ v. tr. (din maĭ vechĭu prejenesc, prijănesc, din *prăjinesc, adică „pun prăjinĭ pe dedesupt”, ca la pomi„ĭ încărcațĭ de poame. Din aceĭașĭ răd. pol. sprežyna, resort, opritoare, și vsl. sprenšti-sprengon, a uni, sprenženŭ, unit. – El sprijină și -ine; să sprijine. Cp. cu ridic). 1. Susțin pe dedesupt: a sprijini cu prăjinĭ ramurile unuĭ pom, Atlante sprijinea ceru pe umerĭ. 2. Apăr, ajut, protejez (vechĭ): sprijinește Domnul pre toțĭ ceĭ ce cad și scoală pre ceĭ oborîțĭ (Dos ). 3. Opresc, împedic (vechĭ): sprijiniră sîngele sfințieĭ sale (Dos,). 4. Rezem: a sprijini pușca de zid. V. refl. Mă susțin apesînd orĭ mă rezem: bolnavu se sprijini în baston, se sprijini de zid. Fig. Mă bizuĭ, mă bazez: a te sprijini pe cineva, pe ajutoru cuĭva. A se sprijini uniĭ pe alțiĭ, a se ajuta reciproc. – Vechĭ și ”mă apăr„: nu avea cu ce să se sprijinească de neprietenĭ (Nec.). – În vest (Tel.) sprijinesc, opresc, susțin (rev. I. Crg. 4, 390, și 7, 52). În Dolj ”primesc oaspeți„ (GrS. 1937, 243). La Vidin prijunesc, în Serbia sprejunesc, în Trans. și sprijonesc, aĭurea și sprejenesc, sprijenesc și -ănesc. verb tranzitivsprijin
SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin. verb tranzitivsprijini
sprijiní (-n, -ít), vb. – 1. A propti, a rezema. 2. A susține, a asigura. – 3. A se baza, a se întemeia, a se bizui. – 4. A ajuta, a ocroti, a proteja. – 5. A opri, a para, a împiedica, a jena. – 6. (Refl.) A se apăra, a se proteja. – Var. (s)prijoni, prijuni, sprejuni, sprijeni, sprejeni. Origine necunoscută. Suf. -ni indică de obicei formații expresive. Legătura cu sl. spręšti „a reuni”, participiul sŭpreženŭ (Candrea) nu este certă; chiar și mai puțin der. de la opri (Cihac, II, 229) sau de la prăjină (Pușcariu, Dacor., I, 241-3). Poate de la spre jur › *sprejuri „a înconjura” › sprejuni. Der. sprijin (var. Trans. sprijoană), s. n. (susținere; reazem, stîlp); sprijineală, s. f. (susținere; ajutor, protecție); sprijiniș, s. n. (înv., susținător); sprijinitor, adj. (care sprijină; protector). verb tranzitivsprijini
sprijiní (a ~) vb., ind. prez. 3 spríjină, imperf. 3 sg. sprijineá; conj. prez. 3 să spríjine verb tranzitivsprijini
SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin. verb tranzitivsprijini
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisprijin
| sprijin substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sprijin | sprijinul |
| plural | sprijine | sprijinele | |
| genitiv-dativ | singular | sprijin | sprijinului |
| plural | sprijine | sprijinelor | |