spovedire definitie

credit rapid online ifn

SPOVEDÍRE, spovediri, s. f. Acțiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – V. spovedi. substantiv femininspovedire

spovedíre s. f., g.-d. art. spovedírii; pl. spovedíri substantiv femininspovedire

credit rapid online ifn

SPOVEDÍRE, spovediri, s. f. Acțiunea de a (se) spovedi; destăinuire, mărturisire. – V. spovedi. substantiv femininspovedire

SPOVEDÍ, spovedésc, vb. IV. Refl. (În practicile Bisericii creștine) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦ Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [Var.: (înv.) ispovedí, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati. verb tranzitivspovedi

spovedí v. a-și mărturisi păcatele (la cele patru posturi). [Slav. ISPOVĬEDATI]. verb tranzitivspovedi

spovedí (-désc, -ít), vb.1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – Var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i și der. Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv.Der. spovadă, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit). verb tranzitivspovedi

spovedí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spovedésc, imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 să spovedeáscă verb tranzitivspovedi

SPOVEDÍ, spovedesc, vb. IV. Refl. (în ritualul ortodox și catolic) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦ Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [Var.: (înv.) ispovedi, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati. verb tranzitivspovedi

spovedésc v. tr. (din mai vechĭu ispovedesc, mărturisesc, declar, d. vsl. ispovĭedati, a declara, povĭedati, a anunța, a povesti. V. poveste, propoveduĭesc). Vest. Pun să mărturisească păcatele, ascult spovedania cuĭva: preutu l-a spovedit. V. refl. Îmi mărturisesc păcatele la preut. – În est ispoveduĭesc (vechĭ), spoveduĭesc, spovăduĭesc și spăvăduĭesc (vsl. ispovĭedovatĭ). verb tranzitivspovedesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispovedire

spovedire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spovedire spovedirea
plural spovediri spovedirile
genitiv-dativ singular spovediri spovedirii
plural spovediri spovedirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z