SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif. adjectivsportiv
SPORTÍV, -Ă adj. Referitor la sport, care aparține sportului; folosit la practicarea sportului. ♦ Care practică sportul. // s.m. și f. Amator, iubitor de sport; cel care practică sportul. [< fr. sportif]. adjectivsportiv
SPORTÍV, -Ă I. adj. 1. referitor la sport, care aparține sportului. 2. care respectă regulile sportului. II. adj., s. m. f. (cel) care practică sportul. (< fr. sportif) adjectivsportiv
sportiv a. ce ține de sport: revistă sportivă. adjectivsportiv
*sportív, -ă adj. (d. sport). De sport: ocupațiunĭ sportive. adjectivsportiv
sportív adj. m., s. m., pl. sportívi; adj. f., s. f. sportívă, pl. sportíve adjectivsportiv
SPORTÍV, -Ă, sportivi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de sport, privitor la sport; care servește la practicarea sporturilor; care este sau se comportă în conformitate cu regulile sporturilor. ◊ Întâlnire (sau întrecere) sportivă sau concurs sportiv = competiție sportivă la care participanții se întrec în vederea stabilirii unei ierarhii. ♦ Care demonstrează, denotă practicarea unui sport. Ținută sportivă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care practică sportul. – Din fr. sportif. adjectivsportiv
sportiv adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | sportiv | sportivul | sportivă | sportiva |
plural | sportivi | sportivii | sportive | sportivele | |
genitiv-dativ | singular | sportiv | sportivului | sportive | sportivei |
plural | sportivi | sportivilor | sportive | sportivelor |