sport definitie

SPORT, sporturi, s. n. Complex de exerciții fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări și de a educa voința, curajul, inițiativa și disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦ (Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haină sport. – Din fr. sport. substantiv neutru sport

SPORT s.n. Practică metodică a exercițiilor fizice, făcută pentru întărirea corpului și pentru a educa voința, curajul, inițiativa etc. [< fr., engl. sport]. substantiv neutru sport

SPORT s. n. ansamblu de exerciții fizice și de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului și pentru a educa voința, curajul, inițiativa etc. ◊ fiecare dintre exercițiile sau jocurile din acest ansamblu. (< fr. sport) substantiv neutru sport

sport s. n. sg. (șc.) disciplina școlară „educație fizică”. substantiv neutru sport

sport s. n., pl. spórturi substantiv neutru sport

sport n. orice exercițiu sau petrecere sub aerul liber: cursele, vânătoarea, gimnastica, scrima, tirul, etc. substantiv neutru sport

*sport n., pl. urĭ (fr. sport, d. engl. sport, maĭ vechĭ disport, d. vfr. desport, subst. verbal d. desporter, a exercita, a amuza). Exercițiŭ fizic (gimnastica, biciclizmu, călăria, înotatu, vînatu, patinatu, automobilizmu, aviațiunea ș. a.). substantiv neutru sport

SPORT, sporturi, s. n. Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦ (Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haină sport. – Din fr. sport. substantiv neutru sport