SPORT, sporturi, s. n. Complex de exerciții fizice și de jocuri practicate în mod metodic, cu scopul de a dezvolta, de a întări și de a educa voința, curajul, inițiativa și disciplina; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦ (Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haină sport. – Din fr. sport. substantiv neutrusport
SPORT s.n. Practică metodică a exercițiilor fizice, făcută pentru întărirea corpului și pentru a educa voința, curajul, inițiativa etc. [< fr., engl. sport]. substantiv neutrusport
SPORT s. n. ansamblu de exerciții fizice și de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului și pentru a educa voința, curajul, inițiativa etc. ◊ fiecare dintre exercițiile sau jocurile din acest ansamblu. (< fr. sport) substantiv neutrusport
sport s. n. sg. (șc.) disciplina școlară „educație fizică”. substantiv neutrusport
sport s. n., pl. spórturi substantiv neutrusport
sport n. orice exercițiu sau petrecere sub aerul liber: cursele, vânătoarea, gimnastica, scrima, tirul, etc. substantiv neutrusport
*sport n., pl. urĭ (fr. sport, d. engl. sport, maĭ vechĭ disport, d. vfr. desport, subst. verbal d. desporter, a exercita, a amuza). Exercițiŭ fizic (gimnastica, biciclizmu, călăria, înotatu, vînatu, patinatu, automobilizmu, aviațiunea ș. a.). substantiv neutrusport
SPORT, sporturi, s. n. Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe; fiecare dintre formele particulare, reglementate ale acestei activități. ◊ Loc. adj. De sport = sportiv. ♦ (Adjectival) Care este specific unui sportiv. Haină sport. – Din fr. sport. substantiv neutrusport
sport substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sport | sportul |
plural | sporturi | sporturile | |
genitiv-dativ | singular | sport | sportului |
plural | sporturi | sporturilor |