SPOROGÓN s.m. Reproducător cu spori, care se găsește, de exemplu, la mușchiul-de-pământ. [< fr. sporogone, cf. gr. spora – sămânță, gonos – naștere]. substantiv masculinsporogon
SPOROGÓN s. m. organ, de forma unei urne, în care se formează sporii, la briofite. (< fr. sporogone) substantiv masculinsporogon
SPOROGÓN, sporogoni, s. m. Sporofit al mușchilor. – Din fr. sporogone. substantiv masculinsporogon
sporogón s. m., pl. sporogóni substantiv masculinsporogon
SPOROGÓN, sporogoni, s. m. Sporofit al mușchilor. – Din fr. sporogone. substantiv masculinsporogon
sporogon substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | sporogon | sporogonul |
plural | sporogoni | sporogonii | |
genitiv-dativ | singular | sporogon | sporogonului |
plural | sporogoni | sporogonilor |