sporire definitie

sporíre s. f., g.-d. art. sporírii; pl. sporíri substantiv femininsporire

sporire f. creștere în întindere, mărire: sporirea țării strămoșești OD. substantiv femininsporire

sporíre f. Mărire, augmentare: sporirea bogățiiĭ naționale. substantiv femininsporire

SPORÍRE, sporiri, s. f. Acțiunea de a (se) spori; creștere, înmulțire, mărire. – V. spori. substantiv femininsporire

SPORÍ, sporésc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor2. 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor2. Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”. verb tranzitivspori

SPORI- v. sporo-. verb tranzitivspori

SPORI- elem. spor2(o)-. verb tranzitivspori

sporí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporésc, imperf. 3 sg. sporeá; conj. prez. 3 să sporeáscă verb tranzitivspori

sporì v. 1. a avea spor, a se mări sau înmulți: unde's doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN; 2. a prospera, a progresa: cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN; 3. a flecări: sporesc din gură multe PANN. verb tranzitivsporì

SPORÍ, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor2. 3. Intranz. (înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor2. Pentru sensul 4, cf. bg. s p o r j a, sb. s p o r i t i „a discuta”. verb tranzitivspori

1) sporésc v. intr. (vsl. *sporiti, a spori; bg. sporĭy, sporesc, cresc. V. spor 1). Cresc, mă măresc, înaintez: unde-s doĭ puterea crește și dușmanu nu sporește, veniturile aŭ sporit. v. tr. Măresc, augmentez: a spori armata. verb tranzitivsporesc

2) sporésc v. intr. (sîrb. sporiți, a contesta, a combate, bg. sporĭy, rus. sporitĭ, a disputa, spóritĭ-sĕa, a se cĭorovoi. E rudă cu pîră, poară și sporovăĭesc). Munt. Fac gură, răspund obraznic: ĭa nu maĭ spori aicĭ ! verb tranzitivsporesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisporire

sporire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sporire sporirea
plural sporiri sporirile
genitiv-dativ singular sporiri sporirii
plural sporiri sporirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z