spontaneu definitie

SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan. adjectiv spontaneu

SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan. adjectiv spontaneu

*spontanéŭ, -ée adj., pl. eĭ, ee (fr. sponianée, d. lat. spontáneus). Făcut din îndemn propriŭ, nu silit: manifestațiune spontanee. Care se mișcă pin sine fără cauză aparentă: mișcările inimiĭ îs spontanee. Generațiune spontanee, animale saŭ plante care, după uniĭ naturaliștĭ, se produc fără sămînță anterioară. Adv. În mod spontaneu. – Maĭ rar și spontan. adjectiv spontaneŭ

SPONTANÉU, -ÉE adj. v. spontan. adjectiv spontaneu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului spontaneu

spontaneu   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spontaneu spontaneul spontanee spontaneea
plural spontanei spontaneii spontanee spontaneele
genitiv-dativ singular spontaneu spontaneului spontanee spontaneei
plural spontanei spontaneilor spontanee spontaneelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z