spoliat definitie

credit rapid online ifn

SPOLIÁ, spoliéz, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier. verb tranzitivspolia

SPOLIÁ vb. I. tr. A despuia pe cineva de bunurile pe care le posedă (prin înșelăciune sau cu sila); a jefui, a prăda. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. spolier, cf. lat. spoliare – a jefui]. verb tranzitivspolia

credit rapid online ifn

SPOLIÁ vb. tr. a lipsi pe cineva de avere ori de drepturi; a jefui, a prăda. (< fr. spolier, lat. spoliare) verb tranzitivspolia

spoliá (a ~) (livr.) (-li-a) vb., ind. prez. 3 spoliáză, 1 pl. spoliém (-li-em); conj. prez. 3 să spoliéze; ger. spoliínd (-li-ind) verb tranzitivspolia

spolià v. a despoia [= fr. spolier]. verb tranzitivspolià

SPOLIÁ, spoliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau, p. ext, a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [Pr.: -li-a] – Din fr. spolier. verb tranzitivspolia

spoliéz v. tr. (lat. spoliare. V. despoĭ). Despoĭ, jăfuĭesc. verb tranzitivspoliez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispoliat

spoliat   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spoliat spoliatul spolia spoliata
plural spoliați spoliații spoliate spoliatele
genitiv-dativ singular spoliat spoliatului spoliate spoliatei
plural spoliați spoliaților spoliate spoliatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z