spoitori definitie

SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul¹ (vaselor de bucătărie). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoi + suf. -tor. substantiv masculin și femininspoitor

spoitór¹ (persoană) (spo-i-) s. m., pl. spoitóri substantiv masculin și femininspoitor

spoitór² (bidinea) (reg.) (spo-i-) s. n., pl. spoitoáre substantiv masculin și femininspoitor

spoitor m. cel ce spoiește vasele de bucătărie. substantiv masculin și femininspoitor

spoitór m. Țigan care spoĭește vasele și care caută de lucru strigînd pe strade „spoim tingirĭ” și, maĭ în grabă, „spoĭ tingirĭ”. Pl. Trans. Pejmă. V. calangiŭ. substantiv masculin și femininspoitor

SPOITÓR, -OÁRE, spoitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu spoitul¹ (vaselor de aramă). 2. S. n. (Reg.) Bidinea. [Pr.: spo-i-] – Spoitor + suf. -easă. substantiv masculin și femininspoitor

spoitoáre (persoană) (spo-i-) s. f., g.-d. art. spoitoárei; pl. spoitoáre substantiv masculin și femininspoitoare