spirt definitie

spirt s. n., (sorturi) pl. spírturi substantiv neutruspirt

spirt n. 1. licher alcoolic, alcool: spirt de vin; 2. esență: spirt de ienupăr; 3. fig. (ironic) vioiciune: e numai spirt. [Rus. SPIRTŬ]. substantiv neutruspirt

spirt n., pl. urĭ (rus. spirt, d. germ. [d. lat.] spiritus; it. ngr. spirio. V. spirt). Alcool, lichid inflamabil scos din vin orĭ din alte licorĭ fermentate. Esență: spirt de brad. Fig. Om vioĭ și harnic: acest om e curat spirt. – În nord șpirt. V. rachiŭ, rom. substantiv neutruspirt

SPIRT, spirturi, s. n. (Pop.) Alcool etilic (care se vinde în comerț); p. ext. băutură alcoolică tare. ◊ Spirt de lemn = alcool metilic obținut la distilarea uscată a lemnului. Spirt medicinal = spirt folosit în medicină, mai ales ca dezinfectant extern, făcut impropriu pentru consumul alimentar prin adăugarea unei substanțe toxice. Spirt denaturat = alcool etilic denaturat. ♦ Fig. (Adjectival) Extrem de harnic, de iute la treabă, de prompt. – Din rus. spirt. substantiv neutruspirt

alcool n. lichid inflamabil conținut în vin (spirt) sau în alte substanțe fermentate, și care se obține prin distilare: alcoolul e întrebuințat în industrie și în medicină. substantiv neutrualcool

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispirt

spirt  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spirt spirtul
plural spirturi spirturile
genitiv-dativ singular spirt spirtului
plural spirturi spirturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z