spiră definitie

SPÍRĂ s.f. 1. Arc al unei elice cuprins între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ♦ Fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect sau o serie de obiecte dispuse în spirală sau în elice. 2. Porțiune de bobină care formează o curbă aproape închisă. [< fr. spire, it., lat. spira, gr. speira]. substantiv feminin spiră

SPÍRĂ1 s. f. 1. arc al unei elice între două puncte succesive de intersecție a acesteia cu aceeași generatoare a cilindrului elicei. ◊ fiecare dintre rotirile pe care le prezintă o curbă, un obiect dispuse în spirală sau în elice. 2. buclă aproape închisă dintr-o înfășurare electrică. (< fr. spire, lat. spira) substantiv feminin spiră

-SPÍRĂ2 elem. spiri-. substantiv feminin spiră

spíră s. f., g.-d. art. spírei; pl. spíre substantiv feminin spiră

*spíră f., pl. e (lat. spira, d. vgr. speîra). Învîrtitură, colac: spirele unuĭ șurub, unuĭ melc, unuĭ șarpe. substantiv feminin spiră

SPÍRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire (2). – Din fr. spire. substantiv feminin spiră

SPÍRĂ, spire, s. f. 1. Porțiune dintr-o spirală care corespunde unghiului de 360°. 2. Fiecare dintre buclele spiralei unei înfășurări electrice sau bobine. 3. Bobină sau înfășurare electrică formată din spire (2). – Din fr. spire. substantiv feminin spiră

AMPÉR-SPÍRĂ, amperi-spiră, s. m. (Înv.) Unitate de măsură pentru tensiunea magnetomotoare și pentru solenație. [Pl. și: (f.) amper-spire] – Amper + spiră. substantiv feminin amperspiră

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului spiră

spiră   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spi spira
plural spire spirele
genitiv-dativ singular spire spirei
plural spire spirelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z