spionare definitie

credit rapid online ifn

ȘPIONÁ vb. I. v. spiona. substantiv femininșpiona

spionáre (spi-o-) s. f., g.-d. art. spionắrii; pl. spionắri substantiv femininspionare

credit rapid online ifn

SPIONÁRE, spionări, s. f. Acțiunea de a spiona. [Pr.: spi-o-] – V. spiona. substantiv femininspionare

SPIONÁ vb. I. intr. A face spionaj. ♦ tr. A iscodi, a pândi. [Pron. spi-o-, var. șpiona vb. I. / < it. spionare, fr. espionner]. verb tranzitivspiona

SPIONÁ vb. I. intr. a face spionaj. II. tr. a iscodi, a pândi. (< germ. spionieren, it. spionare) verb tranzitivspiona

spioná (a ~) (spi-o-) vb., ind. prez. 3 spioneáză verb tranzitivspiona

spionà v. a pândi faptele sau vorbele altuia. verb tranzitivspionà

SPIONÁ, spionez, vb. I. 1. Intranz. A culege în mod clandestin informații secrete privitoare la un stat și a le transmite altui stat. 2. Tranz. și refl. recipr. A (se) iscodi, a (se) pândi în scopul de a raporta cuiva cele aflate. ♦ A (se) privi, a (se) urmări pe furiș. [Pr.: spi-o-] – Din germ. spionieren, it. spionare. Cf. fr. espionner. verb tranzitivspiona

ȘPIONÁ vb. I. v. spiona. verb tranzitivșpiona

*spionéz v. tr. (fr. espionner). Pîndesc, iscodesc, observ faptele, mișcările, vorbele cuĭva ca să știŭ ce măsurĭ să ĭaŭ contra luĭ: a spiona armata inamică. verb tranzitivspionez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispionare

spionare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spionare spionarea
plural spionări spionările
genitiv-dativ singular spionări spionării
plural spionări spionărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z