spion definitie

credit rapid online ifn

SPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. Cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații; iscoadă. // s.m. Oglindă oblică instalată în fața unei ferestre sau lentilă mică introdusă într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. [Pron. spi-on, spi-oa-nă, var. șpion, -oană s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion]. substantiv masculin și femininspion

SPIÓN, -OÁNĂ I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat într-un alt stat. 2. cel care pândește, observă pe alții pentru a furniza cuiva informații. II. s. m. 1. oglindă oblică în fața unei ferestre sau lentilă mică într-o ușă, prin care se poate vedea în afară fără a fi văzut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea și verificarea jocurilor dintre două piese asamblate. 3. particulă nucleară cu masa apropiată de cea a pionului (2), dar având spin. (< germ. Spion, it. spione, după fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion) substantiv masculin și femininspion

credit rapid online ifn

spión s. m., pl. spióni substantiv masculin și femininspion

spion m. cel ce spionează. substantiv masculin și femininspion

ȘPIÓN, -OÁNĂ s.m. și f. v. spion. substantiv masculin și femininșpion

spión (-ni), s. m. – Iscoadă. – Var. șpion. Mr. spion. Fr. espion, it. spione, cf. ngr. σπιούνος, alb. spiun; var. din germ. Spion.Der. spiona, vb. (a iscodi, a pîndi), din fr. espionner; spionaj, s. n., din fr. espionnage. substantiv masculin și femininspion

spion, spioni s. m. (intl.) 1. ac de siguranță. 2. unealtă în formă de V cu care se forțează o ușă încuiată, atunci când cheia este în broască. substantiv masculin și femininspion

*spión m. (fr. espion, d. it. spione, d. spiare, a spiona, fr. épier, germ. spähen). Cel care spionează, iscoadă: s’a prins un spion al armateĭ inamice (Fem. spioancă, pl. e). – Pop. și șpion (rus. [d. germ] špion). substantiv masculin și femininspion

SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, s. m., s. f. I. S. m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion. substantiv masculin și femininspion

*spión m. (fr. espion, d. it. spione, d. spiare, a spiona, fr. épier, germ. spähen). Cel care spionează, iscoadă: s’a prins un spion al armateĭ inamice (Fem. spioancă, pl. e). – Pop. și șpion (rus. [d. germ] špion). substantiv masculin și femininspion

SPIÓN, -OÁNĂ, spioni, -oane, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană însărcinată să culeagă clandestin informații secrete privitoare la un stat și să le transmită altui stat; iscoadă. 2. Persoană care pândește, observă pe alții (pentru a furniza cuiva informații). II. S. m. Lamă de oțel cu o grosime variabilă, folosită la determinarea și la verificarea jocului sau a distanței dintre suprafețele a două piese asamblate. [Pr.: spi-on] – Din germ. Spion, it. spione. Cf. fr. espion. substantiv masculin și femininspion

spioánă (spi-oa-) s. f., g.-d. art. spioánei; pl. spioáne substantiv masculin și femininspioană

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispion

spion  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spion spionul spioa spioana
plural spioni spionii spioane spioanele
genitiv-dativ singular spion spionului spioane spioanei
plural spioni spionilor spioane spioanelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z