spinarea definitie

a face (cuiva) spinarea burduf expr. a bate (pe cineva) foarte tare. substantiv femininaface

spináre (-ắri), s. f. – 1. Spate. – 2. Dos, șale. – Mr. schinare. Lat. spῑnalis (Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 1619; REW 8151). substantiv femininspinare

spináre s. f., g.-d. art. spinắrii; pl. spinắri substantiv femininspinare

spinare f. 1. coloana vertebrală; 2. spatele dela gât până la șale: îi sare în spinare. [Lat. (PARS) SPINALIS]. substantiv femininspinare

spinare f., pl. ărĭ (lat. spinalis, spinal. Cp. cu brățare). Șiru vertebrelor, coloana vertebrală: hamalu cară saciĭ cu spinarea saŭ în spinare. Partea superioară (a unuĭ munte, unuĭ deal, unuĭ acoperiș). Dosu uneĭ cărți, partea cusută: o carte scorțită în hîrtie, ĭar spinarea în pele. De-a (saŭ în) spinare, pe spinare, în spate, în cîrcă: a purta un copil de-a (saŭ în) spinare. A sări cuĭva în spinare, a te răpezi în spinarea luĭ (în glumă saŭ p. a-l ataca). A te mînca spinarea (iron.), a dori o scărpinătură, a te purta așa în cît să te expuĭ a mînca bătaĭe. substantiv femininspinare

SPINÁRE, spinări, s. f. 1. (Anat.) Spate (1). Loc. adv. În (sau pe) spinare sau de-a spinare (sau spinarea), cu spinarea = ținând o povară peste umăr, pe spate, în spate. ◊ Expr. A cădea în spinarea cuiva = a cădea în grija sau în sarcina cuiva. A trăi pe spinarea cuiva = a trăi ca un parazit, din munca altuia. A arunca (ceva) în spinarea cuiva = a face pe cineva răspunzător de o vină (de obicei fără temei). 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului. 3. Partea cea mai înaltă a unui munte, a unui deal, a unei stânci; culme prelungită; creastă, coamă. ♦ Creasta unui val de apă. – Lat. spinalis. substantiv femininspinare

a învineți mutra / spinarea cuiva expr. a bate pe cineva foarte tare. substantiv femininaînvinețimutra

a-l mânca cojocul / spinarea expr. (glum.) a se purta într-un mod care trebuie sancționat (mai ales cu bătaia). substantiv femininalmâncacojocul

a-și lua călcâiele / picioarele la spinare expr. (pop.) a fugi substantiv femininașiluacălcâiele

te mănâncă spatele / spinarea? expr. vrei bătaie? substantiv feminintemănâncăspatele

!spinárea-lúpului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinắrii-lúpului substantiv femininspinarea-lupului

a trăi pe spinarea cuiva expr. a trăi ca un parazit / din munca altora. substantiv femininatrăipespinareacuiva

a cădea în spinarea cuiva expr. a cădea in grija / în sarcina cuiva. substantiv femininacădeaînspinareacuiva

a arunca în spinarea cuiva expr. a face pe cineva răspunzător de o vină substantiv femininaaruncaînspinareacuiva

a i se lipi coastele de spinare expr. (pop.) a fi foarte slab. substantiv femininaiselipicoasteledespinare