SPICÚLĂ s.f. (Astr.) Fiecare dintre formațiunile strălucitoare, cu aspect de perie, care formează baza cromosferei solare. [Cf. lat. spiculum- săgeată]. substantiv femininspiculă
SPICÚLĂ s. f. fiecare dintre formațiunile strălucitoare, cu aspect de perie, formând baza cromosferei. (< fr. spicule, lat. spiculum) substantiv femininspiculă
*spículă f., pl. e (lat. spicula, dim. d. spica, spic). Bot. Spic mic și suptire (ca la tremurătoare). substantiv femininspiculă
șpículă, V. speculă. temporarșpiculă
*spéculă f., pl. e (din speculez, ca deranj, ramburs din deranjez, rambursez. Lat. it. spicula înseamnă „observatoriŭ”). Trafic, operațiune negustorească (maĭ ales ilicită): case de speculă (de dat cu chirie), acesta face speculă din toate. – Vulg. șpículă. temporarspeculă
spicula substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)spicula | spiculare | spiculat | spiculând | singular | plural | ||
spiculând | spiculați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | spiculez | (să)spiculez | spiculam | spiculai | spiculasem | |
a II-a (tu) | spiculezi | (să)spiculezi | spiculai | spiculași | spiculaseși | ||
a III-a (el, ea) | spiculează | (să)spiculai | spicula | spiculă | spiculase | ||
plural | I (noi) | spiculăm | (să)spiculăm | spiculam | spicularăm | spiculaserăm | |
a II-a (voi) | spiculați | (să)spiculați | spiculați | spicularăți | spiculaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | spiculează | (să)spiculeze | spiculau | spiculară | spiculaseră |