spicuit definitie

credit rapid online ifn

SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. adjectivspicui

SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. verb tranzitivspicui

credit rapid online ifn

spicuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiésc, imperf. 3 sg. spicuiá; conj. prez. 3 să spicuiáscă verb tranzitivspicui

spicuì v. 1. a face spic: grânele au spicuit. 2. a aduna spice după secerat; 3. fig. a culege de ici de colo. verb tranzitivspicuì

SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. verb tranzitivspicui

spicuĭésc v. tr. (d. spic). Culeg spice după seceriș. Fig. Culeg de icĭ de colo (din cărțĭ, din lume). V. pobîrcesc. verb tranzitivspicuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispicuit

spicuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spicuit spicuitul spicui spicuita
plural spicuiți spicuiții spicuite spicuitele
genitiv-dativ singular spicuit spicuitului spicuite spicuitei
plural spicuiți spicuiților spicuite spicuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z