spicui definitie

credit rapid online ifn

SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. verb tranzitivspicui

spicuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiésc, imperf. 3 sg. spicuiá; conj. prez. 3 să spicuiáscă verb tranzitivspicui

credit rapid online ifn

spicuì v. 1. a face spic: grânele au spicuit. 2. a aduna spice după secerat; 3. fig. a culege de ici de colo. verb tranzitivspicuì

SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui. verb tranzitivspicui

spicuĭésc v. tr. (d. spic). Culeg spice după seceriș. Fig. Culeg de icĭ de colo (din cărțĭ, din lume). V. pobîrcesc. verb tranzitivspicuĭesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluispicui

spicui  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)spicui spicuire spicuit spicuind singular plural
spicuind spicuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) spicuiesc (să)spicui spicuiam spicuii spicuisem
a II-a (tu) spicui (să)spicuiești spicuiai spicuiși spicuiseși
a III-a (el, ea) spicuie (să)spicuiai spicuia spicui spicuise
plural I (noi) spicuim (să)spicuim spicuiam spicuirăm spicuiserăm
a II-a (voi) spicuiți (să)spicuiți spicuiați spicuirăți spicuiserăți
a III-a (ei, ele) spicuiesc (să)spicuie spicuiau spicui spicuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z