Alege sensul dorit: sperjur -substantiv masculin și feminin sperjur -substantiv neutru

sperjur definitie

credit rapid online ifn

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). substantiv masculin și femininsperjur

SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. [< it. spergiuro]. substantiv masculin și femininsperjur

credit rapid online ifn

SPERJÚR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro) substantiv masculin și femininsperjur

sperjúr (-ră), adj. – Care calcă un jurămînt. It. spergiuro.Der. perjur, s. n. (jurămînt fals). substantiv masculin și femininsperjur

sperjúr1 (persoană) s. m., pl. sperjúri substantiv masculin și femininsperjur

sperjúr2 (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri substantiv masculin și femininsperjur

sperjur n. jurământ fals. ║ m. cel ce a făcut un sperjur. substantiv masculin și femininsperjur

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). substantiv masculin și femininsperjur

sperjúră s. f., g.-d. art. sperjúrei; pl. sperjúre substantiv masculin și femininsperjură

SPERJÚR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro) substantiv neutrusperjur

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). substantiv neutrusperjur

SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. [< it. spergiuro]. substantiv neutrusperjur

*sperjúr, -ă adj. (it. spergiúro, lat. per-júrus). Care și-a călcat jurămîntu. substantiv neutrusperjur

*sperjúr n., pl. e, și sperjúriŭ n. (it. spergiuro, lat per-jurium). Călcare de jurămînt. substantiv neutrusperjur

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura). substantiv neutrusperjur

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisperjur

sperjur  substantiv masculin și feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sperjur sperjurul
plural sperjururi sperjururile
genitiv-dativ singular sperjur sperjurului
plural sperjururi sperjururilor
sperjur  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sperjur sperjurul sperju sperjura
plural sperjuri sperjurii sperjure sperjurele
genitiv-dativ singular sperjur sperjurului sperjure sperjurei
plural sperjuri sperjurilor sperjure sperjurelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z