sperare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimesperare
- Vezi aici mai multe rimesperare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cusp
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuspe
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
speráre (înv.) s. f., g.-d. art. sperắrii; pl. sperắri substantiv femininsperare
sperare f. 1. acțiunea de a spera; 2. speranță: sfânta candelă a sperării EM. substantiv femininsperare
SPERÁRE, sperări, s. f. (înv.) Speranță. – V. spera. substantiv femininsperare
*sper, a -á v. tr. (lat. sperare, fr. espirer). Nădăjduĭesc, am speranță, aștept să vie (să se întîmple): a spera un ajutor. V. intr. A spera în Dumnezeŭ. verb tranzitivsper
SPERÁ, sper, vb. I. Intranz. și tranz. A considera ca realizabilă o dorință, a avea speranță; a nădăjdui. – Din lat., it. sperare. verb tranzitivspera
SPERÁ vb. I. intr., tr. A avea speranță, a nădăjdui. [P.i. sper, 3,6 -ră, conj. -re. / < lat. sperare, cf. it. sperare]. verb tranzitivspera
SPERÁ vb. intr., tr. a avea speranță, a nădăjdui. (< lat., it. sperare) verb tranzitivspera
sperá (-r, át), vb. – A nădăjdui, a avea nădejde. Lat. sperare (sec. XIX). – Der. speranță, s. f., din it. speranza; dispera (var. despera), vb., din it. disperare. verb tranzitivspera
sperá (a ~) vb., ind. prez. 3 spéră verb tranzitivspera
sperà v. 1. a nădăjdui, a aștepta un bine dorit și a cărui sosire pare probabilă: sperăm în viitor; 2. a avea încredere: sper în d-ta. verb tranzitivsperà
SPERÁ, sper, vb. I. Intranz. și tranz. A considera ca realizabilă o dorință, a avea speranță; a nădăjdui. – Din lat., it. sperare. verb tranzitivspera
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluisperare
| sperare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | sperare | sperarea |
| plural | sperări | sperările | |
| genitiv-dativ | singular | sperări | sperării |
| plural | sperări | sperărilor | |