reduceri si promotii 2018
Definitie spectru - ce inseamna spectru - Dex Online
Alege sensul dorit: spectru - substantiv masculin spectru - substantiv neutru

spectru definitie

SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranziții electronice în atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. 2. Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum]. substantiv masculin spectru

SPÉCTRU s.n. 1. Ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite care alcătuiesc o radiație electromagnetică complexă. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranziții electronice în atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor aflate în stare liberă. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. 2. Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ◊ Spectru solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. Fantomă, vedenie, fantasmă. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaimă; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat în procente, dintre familiile de plante care formează flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum]. substantiv neutru spectru

spéctru m. (ca monstru) și (mai rar) n., pl. e (lat. spectrum, d. spécere, a privi). Nălucă, vedenie, arătare (stahie, strigoĭ): țăraniĭ cred în spectrĭ. Fig. Sperietoare: spectru războiuluĭ. Om foarte slab și deșirat: a ajunge un adevărat spectru. S. n. Fiz. Spectru solar, razele colorate care rezultă din descompunerea luminiĭ solare. substantiv neutru spectru

SPÉCTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumită mărime în condiții determinate. ◊ ansamblul radiațiilor de frecvențe diferite cu o radiație electromagnetică complexă. ♦ ~ atomic = spectru prin tranziții electronice în atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranziții între nivelele energetice ale moleculelor în stare liberă. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezintă ceva. 2. totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență. ♦ ~ solar = spectrul radiației emise de Soare. 3. fantomă, vedenie, fantasmă. ◊ (fig.) ceea ce provoacă îngrijorare, spaimă; pericol iminent. 4. proporție procentuală a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoză. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum) substantiv neutru spectru

spéctru s. n., art. spéctrul; pl. spéctre substantiv neutru spectru

spectru n. 1. figură fantastică, fantomă: nimeni nu mai crede în aparițiuni de spectre; 2. fig. persoană înaltă, palidă și slabă: doi spectri gemeni mănați de o vijelie AL.; 3. Fiz. spectru solar, imagine prelungită ce produce o fâșie de raze solare trecând prin o prismă de cristali colorile spectrului solar sunt: violet,indigo, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu. substantiv neutru spectru

SPÉCTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitatea radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate). 2. Fantasmă, fantomă. ♦ Fig. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum. substantiv neutru spectru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului spectru

spectru   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spectru spectrul
plural spectri spectrii
genitiv-dativ singular spectru spectrului
plural spectri spectrilor
spectru   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spectru spectrul
plural spectri spectrii
genitiv-dativ singular spectru spectrului
plural spectri spectrilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z