SPECTROMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor de utilizare a spectrometrelor. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. – Din fr. spectrométrie. substantiv femininspectrometrie
SPECTROMETRÍE s.f. (Fiz.) Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. [Gen. -iei. / < fr. spectrométrie]. substantiv femininspectrometrie
SPECTROMETRÍE s. f. 1. tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor lor de undă. 2. comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. (< fr. spectrométrie) substantiv femininspectrometrie
SPECTROMETRÍE s. f. Ansamblul procedeelor de utilizare a spectrometrelor. ♦ Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice. – Din fr. spectrométrie. substantiv femininspectrometrie
spectrometrie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | spectrometrie | spectrometria |
plural | spectrometrii | spectrometriile | |
genitiv-dativ | singular | spectrometrii | spectrometriei |
plural | spectrometrii | spectrometriilor |