specie definitie

credit rapid online ifn

SPÉCIE, specii, s. f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale și plante cu trăsături și însușiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noțiune care cuprinde un grup de obiecte cu însușiri esențiale comune și care se subordonează genului. – Din lat. species. Cf. fr. espèce. substantiv femininspecie

SPÉCIE s.f. 1. Subdiviziune a genului care cuprinde ființe cu trăsături și caracteristici comune. ◊ Specie literară = clasă de opere grupate după un criteriu unitar, aparținând genului literar. 2. Soi, fel, varietate, categorie; speță. [Gen. -iei. / < lat. species – fel, înfățișare, cf. it. specie, fr. espèce]. substantiv femininspecie

credit rapid online ifn

SPÉCIE s. f. 1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături și caracteristici comune. ♦ ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului. 2. soi, fel, varietate, categorie (de ființe sau de lucruri). 3. (log.) noțiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleași însușiri esențiale din sfera genului. (< lat. species, după fr. espèce) substantiv femininspecie

spécie (-ii), s. f. – Clasă, categorie de obiecte, animale, plante de același fel. – Var. speță. Lat. species (sec. XIX), var., din it. spezie.Der. (din fr.) special, adj.; specialist, s. m.; specialitate, s. f.; specializa, vb.; specific, adj.; specifica, vb.; specificativ, adj.; specimen, s. n.; specios, adj.Cf. spițer. substantiv femininspecie

spécie (-ci-e) s. f., art. spécia (-ci-a), g.-d. art. spéciei; pl. spécii, art. spéciile (-ci-i-) substantiv femininspecie

*spécie f. (lat. species. V. spectru, aspect, spițer, scop). Despărțire a genuluĭ: vulpea e o specie a genuluĭ canin, specia se subdivide în varietățĭ. Neam, rasă: specia omenească. Fel: maĭ multe speciĭ de grîŭ, (iron.) nu știŭ ce specie de om e acesta (V. pramatie). Pl. Med. Substanțe vegetale cu proprietățĭ analoage care se amestecă p. a prepara infuziunĭ (astringente, aperitive, tonice). În specie, 1. special (Rar), 2. în ceĭa ce privește acest caz (fel de proces). – Fals speță. substantiv femininspecie

specie f. 1. Zool. diviziunea genului: tigrul e o specie a genului pisica; specie umană, neamul omenesc; 2. categorie, clasă: o specie de oameni; 3. mod de a fi, calitate, fel: de diferite specii; 4. Jur. caz particular asupra căruia cată a se pronunța; 5. substanță farmaceutică, mai ales ierburi aromatice. substantiv femininspecie

SPÉCIE, specii, s. f. 1. (Biol.) Categorie sistematică fundamentală subordonată genului, care cuprinde animale și plante cu trăsături și însușiri comune. 2. Soi, fel, varietate; clasă, categorie. 3. (Log.) Noțiune care cuprinde un grup de obiecte cu însușiri esențiale comune și care se subordonează genului. – Din lat. species. Cf. fr. espèce. substantiv femininspecie

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispecie

specie  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular specie specia
plural specii speciile
genitiv-dativ singular specii speciei
plural specii speciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z