SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă în formă de lopățică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca și a întinde diferite substanțe pulverulente sau vâscoase. [Acc. și: spátulă] – Din fr. spatule. substantiv femininspatulă
SPATÚLĂ s.f. Instrument în formă de lopățică, cu diverse întrebuințări (în farmacie, chirurgie, sculptură etc.). ♦ (Fig.) Extremitate în formă de lopățică. [< fr. spatule, cf. lat. spatula]. substantiv femininspatulă
SPATÚLĂ s. f. instrument în formă de lopățică, în farmacie, chirurgie, sculptură etc. ◊ (fig.) extremitate în formă de lopățică. (< fr. spatule, lat. spathula) substantiv femininspatulă
spatúlă s. f., g.-d. art. spatúlei; pl. spatúle substantiv femininspatulă
SPATÚLĂ, spatule, s. f. Mică unealtă în formă de lopățică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca și a întinde diferite substanțe pulverulente sau vâscoase. [Acc. și: spátulă] – Din fr. spatule. substantiv femininspatulă
spatulă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | spatulă | spatula |
plural | spatule | spatulele | |
genitiv-dativ | singular | spatule | spatulei |
plural | spatule | spatulelor |