Alege sensul dorit: spate -substantiv feminin spate -substantiv neutru

spate definitie

credit rapid online ifn

SPÁTĂ s.f. Bractee care acoperă florile în faza de boboc. [< lat. spatha, cf. fr. spathe]. substantiv femininspată

SPÁTĂ s. f. bractee mare, în formă de sac, care învelește spadicele, în faza de boboc. (< fr. spathe, lat. spatha) substantiv femininspată

credit rapid online ifn

spátă (-te), s. f.1. Scapulă, omoplat. – 2. Labă la patrupede. – 3. Spătarul scaunului. – 4. Pieptene la războiul de țesut. – 5. Spadă. – 6. Spinare. – 7. Partea din spate, dos, revers. – Var. spate, pl. spete. Mr., megl. spată, istr. spǫte. Lat. spatha (Diez, Gramm., I, 21; Pușcariu 1616; REW 8128), cf. alb. špathë (Philippide, II, 655), it. spada, spadola, sp. espada, espadilla, ca și lat. spatula (REW 8130). Pentru sensurile 6-7 se folosește numai sing. spate. Der. directă din gr. σπάθη (Diculescu, Elementele, 464) nu pare preferabilă. Sensul 4 apare și în gr. Der. spăcel, s. n.(bluză; vestă; corset), în Trans. și Banat, în loc de *spătcel (Tiktin); spătar, s. m. (fabricant și vînzător de spade); spătar, s. n. (spetează; curea de ham); spătos, adj. (lat în spate, robust); spetează, s. f. (rezemătoare; scîndură de legătură între părți de obiecte; tijă; obligeană, Acorus calamus; stuf, Typha angustifolia; pipirig, Juncus effusus; specie de papură, Gladiolus imbricatus; Arg., îmbrăcăminte), cu suf. - (Densusianu, Bausteine, 477; după Diculescu, Elementele, 465, din gr. σπαδίδιον); speti, vb. (a se deșela; a se dăula; a se obosi, a se istovi muncind); speteală, s. f. (oboseală, osteneală, epuizare). Este dubletul lui spadă, s. f., din it. spada, der. spadasin, s. m., din fr. spadassin; și al lui spatiu (var. spatie), s. m. (treflă, la cărți de joc), din ngr. σπαθί. – Cf. spătar. – Din rom. provine bg. spetează (Capidan, Raporturile, 224). substantiv femininspată

spátă, spate, s.f. – Piesă la războiul de țesut, prin care se trec firele de urzeală. – Lat. spatha. substantiv femininspată

spátă1 (piesă la războiul de țesut, spadă) s. f., g.-d. art. spátei; pl. spáte substantiv femininspată

spátă2 (os, omoplat) s. f., g.-d. art. spétei; pl. spéte substantiv femininspată

spată f. 1. unul din cele două oase late în josul umărului: mă doare spata PANN; 2. coapsă: spată de bou, de vițel; 3. spata dinainte a calului (se mai numește arm, cea dinapoi, but); 4. partea răsboiului de țesut prin care se trag firele de urzitură; 5. spadă: îi dete în mână spată și buzduganul domnesc OD.; 6. spătar: rezămat în jeț cu spate Em.; 7. Bot. spata dracului, ferigă. {Lat. SPATA, omoplat, pieptenele stativelor, sabie lată cu două tăișuri]. V. spate, spete. substantiv femininspată

spate f. pl. 1. partea dindărăt a corpului dela grumaz până la rinichi: a întoarce cuiva spatele (din lipsă de atențiune sau din dispreț); 2. parte dindărăt: a apuca pe dușman pe la spate; 3. dosul unui lucru: spatele unui scaun, spatele muntelui. [Plur. din spată, azi luat ca singular (de unde dubletul spete)]. V. spete. substantiv femininspate

SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene montat în vatală, prin care trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umerii largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha. substantiv femininspată

*omoplát n., pl. e (fr. omoplate f., it. omoplate m., d. vgr. omopláte, d. ómos, umăr, și pláte, partea lată a unuĭ lucru plátos, lățime, platýs, lat. V. omo-for, pĭață). Anat. Fie-care din cele doŭă oase late supțirĭ [!] triangulare situate înapoĭa umăruluĭ (pop. spată, maĭ rar lopățică). substantiv femininomoplat

!spáta-drácului (plantă) (reg.) s. f. art. substantiv femininspata-dracului

spate s. n. sg. protecție din partea unei persoane influente. substantiv neutruspate

!spáte s. n. substantiv neutruspate

SPÁTE, spate, s. n. 1. Partea posterioară a corpului omenesc, de la umeri până la șale; partea superioară a corpului animalelor, cuprinzând regiunea coloanei vertebrale dintre articulațiile membrelor; spinare. ◊ Loc. adj. În (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsală a corpului; în spinare. Pe spate = a) culcat cu fața în sus; b) spre ceafă. Din (sau la, pe la, de la, în) spate = în (sau din) urmă. ◊ Expr. A întoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea să știe de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. A-l strânge pe cineva în spate = a) se spune când o haină este prea mică pentru cineva; b) se spune când cineva se înfioară de frig sau de spaimă ori când este preocupat de un lucru dificil. A nu ști nici cu spatele = a nu ști nimic despre ceva, a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin, protecție. A da (un pahar cu băutură) pe spate = a bea repede și dintr-odată, pe nerăsuflate. A arunca ceva pe (sau în) spatele cuiva = a arunca vina, responsabilitatea pe cineva. (Fam.) Mă doare în spate = puțin îmi pasă, mă lasă indiferent. ♦ Procedeu de înot pe spate (1); probă sportivă de înot care folosește acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opusă feței; parte a unei așezări, formațiuni etc. opusă direcției spre care este orientată. ♦ Parte a unei haine care acoperă spatele (I). ♦ Ceea ce se află în spatele (2) unei așezări, unui obiect etc. 3. Spătarul, speteaza scaunului; rezemătoare. [Pl. și: spete] – Lat. spathae (pl. lui spatha). substantiv neutruspate

a sufla (cuiva) în spate expr. a submina poziția socială sau profesională a cuiva pentru a-i lua locul. substantiv neutruasufla

a da la spate expr. a fura. substantiv neutruadalaspate

a cădea pe spate (în fața cuiva) expr. (iron.) a admira, a venera. substantiv neutruacădeapespate

din spate liceu, din față muzeu expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă, expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate. substantiv neutrudinspateliceu

a intra prin dos / prin spate expr. (d. bărbați) a practica sexul anal. substantiv neutruaintraprindos

la spate păpușă, la față mătușă expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără. substantiv neutrulaspatepăpușă

a avea spate tare expr. a avea sprijin / protecție din partea unor persoane importante substantiv neutruaaveaspatetare

din spate regină, din față ruină expr. v. din spate liceu, din față muzeu. substantiv neutrudinspateregină

a întoarce nasul / spatele (cuiva) expr. a ignora ostentativ (pe cineva). substantiv neutruaîntoarcenasul

a vorbi pe la spate (pe cineva) expr. a bârfi; a calomnia. substantiv neutruavorbipelaspate

te mănâncă spatele / spinarea? expr. vrei bătaie? substantiv neutrutemănâncăspatele

a face pluta pe spate expr. (intl.) a fi înecat. substantiv neutruafaceplutapespate

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută substantiv neutruaaveaofațădeconforttrei

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluispate

spate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spate spatele
plural spete spetele
genitiv-dativ singular spate spatelui
plural spete spetelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z