spas (-suri), s. n. – Parte a țesăturii nerulată încă pe sul. – Var. spaț. Lat. spatium (Tiktin; REW 8129), cf. v. it. spazzo. – Der. răspas, s. n. (răgaz, repaus, odihnă), probabil contaminat cu a păsui „a amîna”, cf. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 685; Weigand, Krit. Jb., XVIII, I, 98; Pușcariu 1445 (după Cihac, II, 308, din sl. *raspasti sę „a se despica”; după Capidan, Dacor., III, 754, din lat. *respissus; după Giuglea, RF, II, 56, din lat. expa(n)sus; din gr. σπάθιον, după Diculescu, Elementele, 465). Cf. spațiu. temporarspas
spas n., pl. urĭ (lat. spatium, spațiu, infl. de pas. V. răspas). PInza țesută și neînfâșurată încă pe sulu din ainte. temporarspas
spas n. 1. porțiune de pânză coprinsă între spata și sulul dela piept; 2. Bot. spata dracului. [Tr. spaț; v. spată]. temporarspas