spart s. n. adjectivspart
1) spart, -ă adj. (d. sparg). Mină spartă, om risipitor. A plăti oalele sparte, a despăgubi. S. n. La spartul tîrguluĭ, cînd s’a sfirșit o adunare, o petrecere, o întreprindere: de ce-aĭ venit și tu tocmaĭ la spartu tîrguluĭ ? adjectivspart
spart a. împrăștiat: oștire, spartă și risipită BĂLC.; 2. sfărâmat: un geam spart; 3. risipitor: mână spartă, ║ n. sfârșit: a ajuns și el la spartul târgului. adjectivspart
SPART1 s. n. 1. Spargere. 2. (Pop.) Sfârșit, încheiere a unei activități. ◊ Expr. A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate. – V. sparge. adjectivspart
SPART2, -Ă, sparți, -te, adj. 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. ◊ Expr. (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar; despre butoaie) Desfundat. ♦ Fig. (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – V. sparge. adjectivspart
gură bogată / spartă expr. 1. persoană vorbăreață. 2. persoană indiscretă. adjectivgurăbogată
mână spartă expr. om risipitor. adjectivmânăspartă
!gúră-spártă (pop., fam.) s. m. și f., g.-d. lui gúră-spártă; pl. gúră-spártă adjectivgură-spartă
chintă spartă expr. 1. (cărt.) suită de cinci cărți din care lipsește una. 2. (intl.) ghinion. 3. (intl.) acțiune fără șanse de reușită. adjectivchintăspartă
a mânca ca un lup / ca un spart / de parcă ar fi spart expr. a mânca cu poftă, cu lăcomie, mestecând și înghițind rapid. adjectivamâncacaunlup
a fi mână spartă expr. a fi risipitor / cheltuitor. adjectivafimânăspartă
a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite adjectivaaveaochintăspartă
a intra la chintă spartă expr. (intl.) a găsi omul sau obiectul care-i lipsea cuiva. adjectivaintralachintăspartă
a veni la spartul târgului expr. a sosi undeva după încheierea unui eveniment; a sosi prea tîrziu. adjectivavenilaspartultârgului
a sosi la spartul târgului expr. a sosi undeva prea târziu, după încheierea evenimentului care interesa. adjectivasosilaspartultârgului
a plăti oalele sparte de altcineva expr. a fi învinuit pe nedrept, a fi tras la răspundere pentru o faptă comisă de cineva. adjectivaplătioalelespartedealtcineva
spartă f. plantă din care se fac împletituri: pălărie de spartă (= fr. sparte). substantiv femininspartă
Sparta f. sau Lacedemona, oraș în Grecia antică, pe Eurota, celebru prin luptele sale cu Atena. temporarsparta
spartă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | spartă | sparta |
plural | sparte | spartele | |
genitiv-dativ | singular | sparte | spartei |
plural | sparte | spartelor |